În 1981, Traian Băsescu ajunge comandantul navei „Biruinţa“. În episodul trecut, Marius Oprea a făcut o caracterizare a lui Traian Băsescu din acele timpuri: „Învăţase regulile jocului, dar şi cît şi cum putea întinde coarda pentru a-şi mări averea şi creşte influenţa. La nici 33 de ani, era un om cu o foarte mare autoritate, după regulile timpului şi ale locului“. Marius Oprea vorbeşte despre Traian Băsescu şi relaţiile sale în lumea comunistă: „Îi mulţumea pe cei de la Partid, nu le făcea griji celor de la Securitate şi se mulţumea pe sine, fără să fie deranjat de nimeni pentru «tunurile» marinăreşti care îi asigurau un trai departe de orice griji şi o avere încă de pe atunci de invidiat“. În acest nou episod, Marius Oprea descrie modul în care, în 1987, Traian Băsescu a fost numit şef al Agenţiei Economice a NAVROM din Anvers, Belgia. Pentru români, 1985, anul abia încheiat, nu fusese tocmai unul al biruinţei. „Practica agricolă“ a studenţilor şi elevilor (nu erau lăsaţi deoparte nici copiii de 10 ani), „muncile agricole“ ale militarilor, civilii „concentraţi“ la Canal, alături de „brigăzile de utecişti“, erau formele de robie care asigurau „construirea socialismului“ sau, după expresia comandantului Băsescu de pe „Biruinţa“, publicată în Scînteia, „succesele obţinute de poporul nostru în anul care a trecut“. Alimentele erau raţionalizate, unele, precum uleiul şi zahărul, de aproape un deceniu. Carnea, pîinea, unele dintre produsele lactate trecuseră şi ele „pe cartelă“, iar ouăle, făina, orezul, mezelurile, chiar şi cele mai multe dintre pastele făinoase nu mai existau în magazine, alimentate în schimb cu creveţi vietnamezi, care invadaseră parcă România, conserve de mazăre, apă minerală medicinală şi oţet. Consumul de electricitate al utilizatorilor casnici era şi el victimă a „raţionalizării“, iar românii aveau parte de 4 ore de căldură şi de 2 ore de ap