Carol I vine la Sinaia intaia oara la 5 august 1866. E insotit de Dimitrie A. Sturdza, de dr. Carol Davila si de maiorul Falcoianu. Pleaca din Bucuresti la cinci dimineata, cu un postalion tras de opt cai, si ajunge la Ploiesti pe la ora noua. Primire solemna din partea autoritatilor. Apoi opriri la Floresti, la conacul d-nei Cantacuzino, si dejun la Baicoi, la printesa Trubetkoi, nascuta Ghica.
Calatoreste in conditii bune pana la Comarnic, iar apoi, pe un drum desfundat de ploi, agatat de pante, mai mult prin vadul Prahovei, ajunge la manastirea Sinaia, pe la sapte seara. Ii asteapta o cina cu pastravi, pui fript si mamaliga. Si cateva modeste, dar curate chilii de manastire.
Carol revine la Sinaia in august 1867, in mai si august 1868, in august 1870 si din nou in anul urmator, cand o aduce si pe Elisabeta, care ii impartaseste bucuria pentru Sinaia. "Aerul aici este mereu racoros si curat... Asa ca pe zi ce trece mi se intareste dorinta de a incepe cat mai curand constructia unei resedinte", ii scrie el tatalui sau in 1872. Inainte de a alege Sinaia ca resedinta de vara, Carol se gandise si la manastirea Bistrita, din judetul Valcea. Il atrasese zona prin arhaismul ei. Dar impotriva alegerii Bistritei statusera cateva impedimente: departarea de Capitala, greutatea aprovizionarii, lipsa de cai de comunicatie si, mai rau, absenta perspectivei (care, de altfel, s-a si adeverit) ca vreodata o mare linie ferata de trafic intens sa treaca prin Bistrita. Asa ca domnitorul ramane cu alegerea de pe Valea Prahovei.
In 1872, dupa tratative cu Dimitrie Ghica, presedintele Eforiei Spitalelor, caruia ii apartinea terenul din jurul asezarii Sinaia, Carol cumpara 1.000 de pogoane langa manastirea Sinaia. Constructia resedintei incepe in 1873. Asezarea pietrei de temelie se tot amana, din cauza alunecarilor de teren. O multime de izvoare subterane trebuie ca
