Poate c| sună puţin prea patetic şi ciudat acest titlu, dar pentru a fi acceptat el trebuie pus în relaţie cu Antologia ruşinii, culegere de citate din scriitorii români contemporani care au scris texte omagiale închinate lui Ceauşescu sau regimului comunist, selecţie realizată de Virgil Ierunca în publicaţiile exilului (de pildă în "Ethos", nr. 2, 1975, p. 331-367, extrase aşezate în ordinea alfabetică a autorilor). M-am gândit adesea din 1990 încoace că s-ar cuveni să reflectăm într-un mod mai sistematic şi mai frecvent la scriitorii care nu s-au raliat regimului comunist, nu au devenit oportunişti, nu au profitat în nici un fel, nu s-au prostituat vânzându-şi independenţa de spirit. Desigur că până astăzi, la aproape douăzeci de ani de la Revoluţie (sau evenimentele din decembrie 1989, cu o sintagmă mai evazivă), s-au realizat adesea asemenea retrospective, întotdeauna însă parţiale. Nici eu nu voi putea alcătui aici o listă completă a scriitorilor români care au rămas demni, neatinşi în biografia şi în opera lor, de-a lungul celor 45 de ani de comunism românesc.

Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au evidenţiat în comentariile de la microfonul "Europei libere", în publicistica lor de exil, de câte ori au avut prilejul, actele de curaj şi de demnitate ale scriitorilor români care s-au opus într-un fel sau într-altul regimului comunist. Nu am avea decât să conspectăm cărţile lor pentru a culege o mulţime de exemple de subversiune, disidenţă sau opoziţie. După 1989, critica literară din ţară a comentat alte asemenea exemple, care dovedesc că nu toţi scriitorii români au fost oportunişti şi penibil supuşi regimului comunist. Unii doar au evitat colaborarea, alţii s-au opus, au protestat şi au suferit ani grei de închisoare - situaţiile sunt foarte diferite. Ştiu că Uniunea Scriitorilor pregăteşte un monument închinat scriitorilor care au fost victime ale