Securisii, urmaritorii pasilor si soaptelor tuturor romanilor, isi supravegheau propriile masini inca de pe linia de fabricatie. Pe vremea lui Ceausescu, in uzinele Dacia erau special angajati „urmaritori“ care sa monitorizeze atent constructia vehiculelor ce aveau sa ajunga la rasfatatii egalitatii intre oameni.

„Pe cartea lor de munca scria altceva, dar nu faceau asta, ei urmareau masini. Cei cu forta isi faceau masini urmarite, insa, in realitate, masinile urmarite erau la fel de bune sau de proaste ca si celelalte, nu puteau ei sa se duca in fiecare post, erau vreo 640 de posturi in montajul general“, povesteste vicepresedintele Dacia, Constantin Stroe, care s-a angajat in uzina acum 40 de ani.

Daciile negre sau metalizate, vopsite atent si dotate cu piese frantuzesti, erau absolutul luxului romanesc si de el nu se puteau bucura, teoretic, decat cei sus-pusi in ierarhia comunista. „Mai ajungeau si la cei fara functii in partid. Sa zicem ca era un sef mare care voia o masina neagra si il punea pe un sef de aici sa i-o urmareasca. Asta comanda trei, ca isi lua el una si pe cealalta o vindea“, explica vicepresedintele cum de se putea ca vehiculele privilegiat colorate sa aiba proprietari cu umerii goi de galoane comuniste.

Integral in Cotidianul. Securisii, urmaritorii pasilor si soaptelor tuturor romanilor, isi supravegheau propriile masini inca de pe linia de fabricatie. Pe vremea lui Ceausescu, in uzinele Dacia erau special angajati „urmaritori“ care sa monitorizeze atent constructia vehiculelor ce aveau sa ajunga la rasfatatii egalitatii intre oameni.

„Pe cartea lor de munca scria altceva, dar nu faceau asta, ei urmareau masini. Cei cu forta isi faceau masini urmarite, insa, in realitate, masinile urmarite erau la fel de bune sau de proaste ca si celelalte, nu puteau ei sa se duca in fiecare post, erau vreo 640 de p