Mircea Cărtărescu: "„Cum să nu spui: parlamentul e putred până la rădăcină, ca un măr viermănos? Înseamnă asta că nu ai încredere în instituţiile democratice?".
Una dintre cele mai absurde acuzaţii care mi s-au adus în ultima vreme a fost aceea că aş fi împotriva instituţiilor democratice, că aş denigra, de pildă, Parlamentul României. „Dacă Băsescu o să instaureze dictatura în România, ai să fii unul dintre cei răspunzători“, îmi scria un forumist bătăios, savurând, parcă, dinainte, momentul când am să fiu dus la ghilotină în acelaşi car cu sângerosul tiran. Ca să fiu sincer, habar n-am dacă lui Băsescu i-o fi trecut vreodată prin minte să suprime parlamentul şi libertăţile democratice. O fi şi aşa, mai ştii păcatul? Dar ştiu că eu, unul, n-am fost niciodată până la capăt de părerea lui Maiorescu din faimosul articol despre formele fără fond. Acolo, marele critic susţinea că, de câteva decenii, n-am făcut decât să imităm forme occidentale în toate domeniile vieţii, că avem un parlament înainte să avem politicieni, o universitate înainte să avem profesori, o academie înainte să avem savanţi, pinacoteci înainte să avem pictori, reviste literare înainte să avem scriitori. În forme occidentale turnăm, de fapt, spiritul nostru retrograd, oriental, moştenit de la fanarioţi. Până aici, toate bune. Unde mă despart de Maiorescu este în concluzia articolului său: decât forme goale, maimuţărite după cele ale lumii civilizate, mai bine deloc, spunea el. Eu sunt dintre cei care cred că formele, chiar şi goale, sunt un mare progres faţă de haos şi anomie. Cred, de pildă, că există în lume forme avansate de democraţie pe care nu avem cum să nu le imităm, încercând, cu timpul, să ne însuşim şi spiritul lor, să le umplem, adică, de conţinut. Nu este cazul să inventăm noi forme originale de democraţie, cum zicea odată nea Nelu.
Un banc tâmpit şi şovin spunea c
