Dacă pînă la urmă sîntem, fizic şi fiziologic, mai ales ceea ce mîncăm, principiul se verifică în cazul brazilienilor cu prisosinţă - în cazul lor, ca şi în cazul altor popoare încă nu foarte depărtate de natură. Timpul cînd Europa se împărţea, culinar, în cel puţin două zone distincte, Nordul şi Sudul, a trecut fără întoarcere; Uniunea Europeană a şters (în mod salutar pentru sănătatea oamenilor) diferenţa dintre Sudul băutor de vin şi Nordul băutor de bere, dintre Sudul amator de legume preparate cu ulei de măsline şi Nordul amator de carne. O sănătoasă uniformitate alimentară pare să se fi instalat astăzi pe teritoriul Vechiului Continent, unde deosebirile tranşante le găsim refugiate doar în memoria culturală.

în schimb, brazilienii, prin ceea ce mănîncă, se află încă departe de mondializare. Anti-europeni şi anti-americani în gastronomie, se hrănesc ciudat de sănătos, ca şi strămoşii lor. Spontan, natural şi fără să urmeze nici o dietă savantă anti-colesterol, brazilianul exclude din alimentaţia lui carnea de porc şi sosurile complicate; ignoră brînza fermentată; exclude pîinea, făinoasele, precum şi alcoolul de orice fel; mănîncă legume şi fructe în cantitate impresionantă, bea doar apă şi sucuri de fructe. De altfel, cînd spunem că el "exclude", comitem o inexactitate: tradiţional, brazilianul nu cunoaşte asemenea feluri de mîncare şi nici băuturile spirtoase.

Există ce-i drept, şi alcooluri locale, ca de exemplu cachaça, un soi de rom alb provenit din distilarea trestiei de zahăr; dar a te "cufunda în cachaça" şi a ajunge dependent de ea denumeşte, în Brazilia, ultima treaptă a decăderii umane. Nu vei vedea niciodată în spaţiul public din această ţară un om beat, un individ clătinîndu-se sub efectul alcoolului - sau dacă-l vezi, poţi să juri că e un străin în trecere. Brazilia rămîne ţara unde vinul local practic nu există, în ciud