Campania mediatica dusa de Adrian Nastase si aplaudacii sai cu scopul de a demonstra ca fostul premier a fost victima "politiei politice" subordonate – cum altfel? - presedintelui Traian Basescu este intesata de minciuni, majoritatea grosolane. Sa le demontam pe rand.
Prima minciuna. Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) au deschis dosare de urmarire penala impotriva lui Adrian Nastase la ordinul presedintelui Traian Basescu, care ar incerca astfel sa scape de un virtual competitor in viitoarea campanie pentru alegerile prezidentiale. Nimeni, nici din PSD, nici din presa, nu a produs nici cea mai mica proba in acest sens.
A doua. Urmarirea penala ar fi abuziva. Nu exista urmarire penala abuziva. Singurele abuzuri care ar putea fi comise se refera la masuri preventive (arestare, interdictie de a parasi tara, perchezitie etc.). Masurile preventive trebuie confirmate de judecator, sufera cai de atac si, oricum, in cazul parlamentarilor trebuie aprobate de camera din care acestia fac parte. Va amintiti episodul din 2006 cand Camera Deputatilor a refuzat sa aprobe perchezitia ceruta de DNA, prin intermediul fostului ministru al justitiei, la imobilul lui Nastase din strada Zambaccian? In rest, procurorul se rezuma la a culege probe care, obligatoriu, trebuie confirmate de judecator prin sentinta.
A treia. Imaginea fostului premier (placa folosita, de fapt, de toti politicienii cu probleme penale) ar fi fost grav afectata de faptul ca a fost "plimbat" pe la DNA sau pe la Inalta Curte. In fapt, Nastase a fost doar de cateva ori la DNA, pentru a-si consulta dosarul, adica isi exercita un drept procedural esential, nu era "plimbat". Mai mult, Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede o severa limitare a dreptului la imagine in cazul politicienilor, invocand, in mod natural, interesul public superior reprezentat de dreptul ce
