Acum patru ani, Mircea Geoană candida pentru Primăria Capitalei şi se lăuda că este bucureştean get-beget.

După ce s-a făcut de râs în direct pentru că nu a ştiut ce să răspundă când contracandidatul său Traian Băsescu l-a întrebat în ce sector se află Măgurele (răspuns corect: în Ilfov), domnul Geoană s-a refugiat politic în Dolj, unde partidul era destul de puternic pentru a-i oferi un loc eligibil pe liste. Aşa a ajuns senator de Dolj şi preşedintele organizaţiei PSD din Craiova, bazându-se pe faptul că greul în zonă îl duce preşedintele CJ Ion Prioteasa, reales de altfel fără probleme în 2008.

Iată că vin alegerile parlamentare din 2008, cu simulacrul de uninominal aferent, şi Mircea Geoană decide să candideze pentru Senat din partea colegiului Dăbuleni. Ca să ne convingă că era o „alegere naturală“, liderul PSD declară că are „rădăcini“ la Dăbuleni. Când le-o fi prins? - ne întrebăm în mod legitim, căci biografia sa, din 1958 încoace, este strâns legată de Bucureşti, nicidecum de Dolj. Avem apoi motive temeinice să credem că domnul Geoană se descurcă mai bine în împrejurimile Parisului şi ale Washingtonului decât la Cârna, Strehaia şi Rast - localităţi din colegiile pe care doreşte să le reprezinte în Senat. Apropo de Rast, ce a făcut domnul Geoană, deţinătorul unei averi considerabile, pentru sinistraţii din această localitate când aveau nevoie de ajutor? Nu spune; în schimb, comentând recentele inundaţii din Moldova, se lamentează pe blogul personal: „De ce nu se face nimic pentru a se împiedica acest lucru?“ Ghici! Probabil că declaraţiile ridicole ale domnului Geoană privind „rădăcinile“ sale din Dăbuleni se doresc a fi frunza de viţă care acoperă ruşinea unei candidaturi într-o zonă politică sigură, cu care însă candidatul nu are nicio legătură. Or, rostul uninominalului tocmai acesta este: să promoveze şi să consolideze legătura din