Am primit un fluturaş: de la Braşov, se pot face zboruri cu elicopterul deasupra Bucegilor. 30 de minute - 300 de lei, un preţ rezonabil. Nu mi-am ascuns niciodată pasiunea pentru toate formele de zbor, aşadar am pus bine reclama: cine ştie, poate se va ivi prilejul...
Dacă problema celor aproximativ 2500 de metri, cât au Munţii Bucegi, a fost aşadar rezolvată pentru oricine doreşte călătorii pe înălţime, problema celor 175 de micuţi kilometri care separă Bucureştiul de Braşov nu pare să aibă soluţie, de ani de zile, pentru călătorul care nu vrea decât obişnuitele drumuri pe lungime. Nu e prima oară că observ cum în lumea noastră românească ai şanse să atingi uşor performanţa, excepţionalul, în timp ce banalitatea este lucrul cel rar şi mai greu accesibil.
O navetă estivală între cele două oraşe atât de apropiate m-a făcut să bifez, pe rând, toate opţiunile de voiaj. Pe şosea, există varianta cu automobilul. Din cauza unui drum naţional care nu reuşeşte să fie, pe Valea Prahovei, mai lat de două benzi şi din cauza unor lucrări care-şi mută mereu locul (acum sunt lângă Ploieşti) se creează şi în mileniul nostru o formă a cozii care ne chinuia pe vremuri: acum e coada de maşini. Plicticoasă şi plină de noxe. Acelaşi dezavantaj şi dacă iei microbuzul. În plus, şoferii microbuzelor pot participa oricând la olimpiada bădărăniei, cu bune şanse de câştig, în ciuda concurenţilor redutabili din toate domeniile. Firmele cu pricina sunt stat în stat, fac legea în toate privinţele. În fine, dacă n-ai maşină mică, dacă ţi-e silă de tirania şoferilor de microbuz, iei trenul, care se scumpeşte aproape de la o lună la alta. Aici, într-adevăr, ai parte de variaţie la fiecare drum. Am mai spus-o şi imediat după 1990: pentru cine vrea să ştie cum evoluează lucrurile în România şi cum se întrevede viitorul, un drum cu trenul e suficient. Cât despre guvernanţi,
