Hepatita B este o boală cauzată de infecţia cu virusul hepatitei B. Gazda naturală a acestui virus este omul. Infecţia cu virusul hepatitei B poate genera complicaţii severe. Virusul hepatitei B se găseşte în sânge şi în alte lichide infectate, precum sperma şi secreţiile vaginale. Virusul este de aproape 100 de ori mai infecţios decât HIV, particulele virale găsindu-se în număr foarte mare în sângele infectat. Se estimează că în lume sunt peste 300 de milioane de purtători cronici ai virusului. Infectarea se poate face prin contact sexual neprotejat sau prin contact direct cu alte lichide infectate, precum sângele sau saliva. Virusul se poate transmite şi prin piele, în cazul transfuziilor cu sânge infectat, manevrelor stomatologice, utilizării de seringi şi ace contaminate, piercing-ului sau pedichiurii, consumului de droguri injectabile. Există şi posibilitatea transmiterii perinatale, de la mamă la nou-născut. Aceasta are loc în timpul naşterii sau la scurt timp după aceea.

Simptome Perioada de incubaţie a hepatitei B este de 40-180 de zile, pacientul fiind contagios în acest interval. Aproape o treime dintre bolnavi nu prezintă simptome, dar pot transmite boala. Alte persoane prezintă simptome nespecifice precum subfebrilitate, dureri abdominale, oboseală, slăbiciune, anorexie. În acest caz, pot să apară erori de diagnostic, suspectându-se în majoritatea cazurilor o simplă răceală sau gripă. Alţi pacienţi prezintă simptome mai severe: icter (îngălbenirea pielii şi a albului ochiului şi colorarea în maro sau portocaliu a urinei), decolorarea fecalelor (scaun alb), oboseala persistentă, febra, lipsa poftei de mâncare, greaţa şi vărsăturile. Icterul atinge maximul de intensitate la una-două săptămâni. În cazul hepatitei cronice, simptomele sunt similare cu cele enumerate mai sus, cu excepţia oboselii, care este mult mai severă.

Boala se poate vindec