În partidele oficiale din Cupele Eu-ropene, în compania formaţiilor din Turcia, Steaua nu a pierdut niciodată. În 1989, în compania lui Galatasaray, la Izmir, steliştii au obţinut o remiză (1-1), remiză care s-a repetat şi miercuri seara, însă a fost 2-2 de această dată. A fost o remiză care putea fi o victorie, dacă bucureştenii ar fi crezut în ea şi dacă în multele momente de nesiguranţă din apărarea visătoare a gazdelor ar fi fost mai inspiraţi. Oricum, egalul de pe terenul lui Cim Bom-Bom este o performanţă care poate fi luată în considerare. Egalul o prezintă pe Steaua drept principala candidată la accederea, pentru a treia oară consecutiv (a 5-a oară alternativ), în grupele ligii campionilor, dar nu va fi simplu deloc. Egalul de pe Ali Sami Yen poate fi unul mincinos, dacă steliştii nu vor trata cu toată seriozitatea returul din 27 august. Meciul a început fulminant pentru stelişti. În minutul 5, portarul-gafeur Aykut degajează defectuos un balon care loveşte ceafa lui Arthuro, mingea ajunge la Dayro Moreno, care nu se lasă prea mult aşteptat şi înscrie pe lângă goalkeeper. Trei minute mai târziu, Lincoln este blocat de Rădoi dintr-o acţiune periculoasă. Minutul 13 avea să fie cu ghinion pentru turci. La centrarea lui Golanski de pe dreapta, Bănel reuşeşte să înscrie după o secetă de 9 luni. Încă nu era primul sfert de oră scurs şi Steaua conducea cu 2-0. Turcii nu dezarmează, Ardan Turan şi Nonda forţează şi inevitabilul se produce. La prima greşeală a defensivei steliste, Shabani Nonda, din centrarea lui Saş, înscrie pentru 1-2. Moreno ratează desprinderea decisivă în min. 33, când la centrarea lui Golanski, balonul este respins. Turcii solicită un penalty în min. 38, când Lincoln, se pare jenat, cade, dar Duhamel consideră lupta corectă. La reluare, la numai două minute, la centrarea lui Arda Turan, congolezul Nonda pune capul şi egalează. Ambele echipe par