Primul cinematograf de pe Bulevardul Regina Elisabeta „a murit“ din cauza neglijenţei, ajungând la compromisuri de genul „Totul la 10 lei“. Sursa: Photoland Corbis

1912:doamne cu pălării, lângă domni cu joben şi monoclu, la coadă pentru primul film care a rulat în România.

2008:domnişoare cu gusturi mai mult sau mai puţin delicate în arta vestimentară, cu ochii după haine cu sclipici.

Cinematograful Capitol a suferit, timp de 96 de ani, o îmbătrânire urâtă şi dureroasă. Copiii l-au lăsat în grija nimănui: Regia Autonomă de Distribuţ ie şi Exploatare a Filmelor (RADEF) „România Film“, care îl avea în administrare, l-a pierdut în faţa primăriei, care l-a pierdut sau l-a lăsat de izbeliş te. Cert e că acum, la parterul cinematografului e un magazin cu haine ieftine ca braga. Şi bragă nu se mai vinde.

De parcă nici n-a fost

Grădina de Vară de la Capitol, altădată plină de lume bună, de la Caragiale până la Eugen Ionescu, s-a umplut, în 20 de ani de uitare, de gunoaie, de recuzita veche de la Teatrul Mic şi de iepurii gardianului care păzea locul. Din când în când, mai vine un grup de tineri cu iniţiativă, curăţă locul şi îi dau viaţă cu proiecţii de film, teatru, muzică şi voie bună. Pereţii grei de timp parcă trag aer în piept şi încearcă să arate cât de frumoşi ar putea fi. Din păcate însă, sunt forţaţi să rămână seduşi şi abandonaţi.

Cezara Mucenic, arhitect şi unul dintre puţinii oameni interesaţi de soarta cinematografelor vechi şi a grădinilor de vară aferente, spune că, din nefericire, încercarea de reabilitare a Capitolului, din 1991, a rămas doar la stadiul de propunere. „Am făcut atunci o încercare şi a fost o dezbatere asupra condiţiilor de refacere a sălii. Dacă să fie în stilul iniţial, de la 1912, sau să se revină la faţada de secol XIX, luându-se ca model intrarea de pe Sărindar“