Preşedintele francez Nicholas Sarkozy a asistat la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Pekin (cum spun francezii, nu Beijin; şi cred că e corect aşa). Povestea a făcut pagina întâi a ziarelor, chiar dacă George Bush plus alte zeci de şefi de stat au fost la ceremonie - sau poate tocmai de asta! Stânga a sărit la baionetă (specialitate franceză!) pe motiv că Sarkozy a uitat drepturile omului şi ale cetăţeanului. Organizaţiile civice aferente, la fel, au ieşit la atac cu acelaşi reproş, amintindu-i lui Sarkozy că Franţa, în urmă cu mai bine de două sute de ani, chiar le-a şi inventat. Dalai Lama urmează să facă o vizită lungă în Franţa, dar Excelenţa Sa domnul preşedinte nu îl va primi la Elisee pe reprezentantul Tibetului. Tibetanii s-au răsculat în acest an încă o dată împotriva ocupaţiei chineze şi au fost violent reprimaţi. La Elisee se pare că s-a uitat că din 1959, încă de pe vremea lui Mao, China ocupă fără nici un drept Tibetul. Dalai Lama va fi primit, în schimb, de graţioasa soţie a preşedintelui, Carla, ca din întâmplare; ceea ce aici a stârnit zâmbete. În timpul ştafetei flăcării olimpice, pe tot globul, manifestaţii de protest au provocat mai multe incidente insistent mediatizate. La Pekin, oficialităţile ţin sub supraveghere poliţienească Jocurile, iar dreptul de comunicare/contact cu populaţia locală a străinilor e... relativ. Disidenţii sunt strict supravegheaţi şi îndepărtaţi din oraş. Organizatorii au restricţionat accesul la internet şi controlează jurnaliştii etc., etc. Pekinul a cerut ca aceste jocuri să nu fie politizate, deşi chiar el a făcut-o întâi. De când a primit dreptul de a organiza Jocurile Olimpice, s-a lansat într-o operaţie de propagandă de mari proporţii. Pekinul a privit şansa de a fi gazda Jocurilor Olimpice mai puţin ca o întrecere sportivă, mai puţin ca o oportunitate de a-şi moderniza infrastructura etc.; cum au fă