Este pe lista monumentelor istorice din anul 2004. Nici înainte şi nici acum, nu s-a schimbat un lemn, nu s-a pus o cărămidă. Conacul de la Coţofenii din Faţă, unde, în 1976, a fost filmat „Tănase Scatiu“, zace de veacuri sub nepăsarea oamenilor, ascuns de buruieni şi mărăcini, devenind adăpost pentru câini şi beţivani. Cod LMI 2004, DJ-II-a-A-08252 şi DJ-II-m-A-08252.01, denumire: Ansamblul Curţii Coţofenilor şi Casa Coţofenilor, sat Coţofenii din Faţă, pe faleza Luncii Jiului, malul stâng şi în parcul I, datând de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Aşa este trecut, pe lista monumentelor istorice stabilite prin Ordinul nr. 2314 din 8 iulie 2004, conacul cu ceea ce-l înconjoară. „Într-o curte mare, se întindeau şiraguri de case de nuiele lipite cu lut; şandramale de scânduri; cotineţe de găini; hambare; două puţuri cu furcile strâmbe şi cu jgheaburile sparte, aşa că noroiul era de-a pururi în fiinţă; o bucătărie povârnită pe o rână; grajdul cailor, de nuiele nelipite, acoperit cu stuf; o porumbărie într-un picior - în fine, tot felul de acarete, făcute în pripă şi pe ieftin“. Aşa arăta, pe vremea lui Dinu Murguleţ, un moşier bătrân şi scăpătat, conacul unde trăia. În regia lui Dan Piţa, locul acesta era întocmai precum casa boierească de la Coţofenii din Faţă, acolo unde s-a şi filmat, de altfel, în 1976, „Tănase Scatiu“.

„Aveţi grijă la picioare...“ O gură de gard, cocârjată, se cască atât cât să trecem dincolo, în curtea plină de bălării şi mărăcini. „Pe-atunci, îmi povestea bunica, erau numai trandafiri. Şi creşteau specii de arbori destul de rare. Nu era ca acum“, se aude, parcă de undeva din timp, vocea Mihaelei Păuna. Pe-atunci... pe vremea boierilor. Legenda spune că satul a fost înfiinţat de Mihai Coţofeanul, un căpitan care a pus umărul la aducerea pe scaunul domnesc a lui Matei Basarab. Cei de prin partea locului le ştiu drept casele lui Chintescu ş