Un documentar realizat de doi regizori italieni povesteşte viaţa unei şatre de ţigani care au făcut eforturi mari pentru a se integra, dar nu au fost acceptaţi de societate. În perioada Un documentar realizat de doi regizori italieni povesteşte viaţa unei şatre de ţigani care au făcut eforturi mari pentru a se integra, dar nu au fost acceptaţi de societate.
În perioada 2005-2007 un grup de ţigani şi-a organizat tabăra la periferiile oraşului Milano. Plecând de la Milano înspre Chiaravalle Milanese se trece prin Via San Dionigi. Acolo, la numărul 93, în perioada amintită a locuit un grup de ţigani din România.
Capii familiilor şi-au găsit locuri de muncă în nişte fabrici de lemn din zonă. "Majoritatea celor de acolo avea un loc de muncă, la negru sau cu documente în regulă, dar lucrau", ne-a spus regizorul Tonino Curagi (51 ani).
Mamele au mers la şcoală, cu cei foarte mici după ele, şi au fost alfabetizate. Minorii au frecventat şcoala pentru a învăţa geografie, istorie etc. De Paşte, comunitatea petrecea româneşte cu sarmale, miel şi ouă roşii. ţiganii şi-au reconstruit tabăra de fiecare dată după ce a fost incendiată. În 2007, aceasta a fost dărâmată cu buldozerele, femeile şi copiii au fost trimişi într-un adăpost temporar, iar bărbaţii într-altul.
Filmul documentar "Via San Dionigi 93, storia di un campo rom" (Strada Sfântul Dionisie 93, povestea unei tabere de rromi") a fost regizat de Tonino Curagi (51 ani) şi Anna Gorio, tandem de regizori cunoscut pentru documentarele despre categoriile sociale defavorizate. Pelicula a fost proiectată în anul 2008, la Milano.
Am solicitat regizorului Tonino Curagi câteva cuvinte pentru a înţelege situaţia ţiganilor români din Via San Dionigi 93 şi scopul peliculei sale.
Adevărul: Care a fost motivul pentru care aţi realizat acest film?
Tonino Curagi: "Eu şi Anna Gorio regizăm de
