- Cultural - nr. 160 / 16 August, 2008
ION DUMBRAVA - "PREZENTUL CONTINUU"
In loc de introducere sau motto: "Cateva dintre cele care nu mi se mai pot intampla: sa urc pe muntele Fuji; sa mor tanar; sa mostenesc un unchi din America... Toate cele cu care ma indeletnicesc, precum adunatul cioburilor zilei de ieri; inlocuirea unui gand ars; mersul pe sarma, fac parte din realitatea unui om (aproape) normal. In neintelesul lor vor ramane cele neintelese. In aceeasi rotire de disc de ruleta zilele." Aparut, recent, la editura targumureseana "Romghid", sub semnatura lui Ion Dumbrava, volumul "Prezentul continuu", raportat la "O suta optzeci si opt de zile plus sase" si apoi la "Alte zile si insemnari sau prezentul continuu", este un exceptional jurnal de scriitor, tradand in egala masura fiorul liric arcuit peste observatia voit lucida a spatiului si timpului in care se prezerva autorul: Berghia, ianuarie 2005 - decembrie 2006. O carte tandra, pe alocuri trista, uneori fin ironica, acida chiar, dar niciodata cinica ori lipsita de speranta. Un condei sigur si elegant, manuit cu dezinvoltura cavalereasca. Ion Dumbrava este un scriitor pe care il pretuiesc si a carui candida sensibilitate e ca o fantana cu apa buna pentru suflet. Citez la intamplare: "Marti, 25 ianuarie. Vin din deal alunecand prin fata casei saniile copiilor. Daca m-as cauta printre ei, nu m-as recunoaste sub fesurile trase pana pe ochi. Daca m-as afla printre ei, n-as avea sanie. Nici macar una din acelea cioplite grosolan din topor. Daca as fi printre ei si as avea doar copilaria, mi-ar fi de ajuns." (...) "Marti, 22 martie. Ceata grea peste lume, gand cetos, suflet in ceata. Ceata ca o noapte in destramare, ca o agonie a noptii care nu vrea sau ii e cu neputinta sa moara. Voi sta azi zavorat in casa, voi juca sah cu domnul Cioran, voi juca table cu domnul Harms. Se zvoneste c