Am mers intr-una din zile la Manastirea Ghighiu, sa ma rog la Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, cum obisnuiesc aproape in fiecare saptamana, si sa cer o binecuvantare de la Parintele Pantelimon.
(S-a scris despre sfintia sa in "Formula AS".) Insa mare mi-a fost mirarea cand il zaresc intr-o strana, langa usa bisericii, imbracat doar in sutana. Cu infatisarea ascetica, tacut, cu capul plecat... M-am indreptat catre el. Parintele m-a intampinat ca intotdeauna, cu acelasi zambet care-ti alunga toate necazurile.
L-am intrebat: "De ce, parinte, stati aici, la usa bisericii?". Nu mi-a raspuns, s-a multumit sa zambeasca, dar i se citea tristetea in ochi. Tin sa specific ca la altar era un alt preot (preot de mir, venit sa oficieze Sfanta Liturghie). Atunci n-am mai insistat. Mi-am gasit si eu un loc in biserica si am participat la slujba. Tot timpul ma framanta gandul cum a ajuns parintele sa nu mai slujeasca.
Aflasem de rautatea unor maici, din cauza carora nici un preot nu a rezistat aici, alaturi de ele. (Pe toti i-au dat afara, singurul care rezistase era parintele, duhovnicul manastirii.) Iar acum, propriul lor duhovnic, care a slujit aproape 30 de ani la Manastirea Ghighiu, sa fie alungat de la Sfantul Altar nu credeam ca va fi posibil.
Dupa slujba, am intrebat cateva maici ce s-a intamplat cu parintele, insa unele se sfiau, altele se faceau ca nu stiu, doar cateva au avut curajul sa-mi spuna adevarul. Noua stareta (Neacsu Eupraxia) i-a luat dreptul parintelui de a mai sluji Sfanta Liturghie, interzicandu-i sa intre chiar si-n Sfantul Altar.
Nu o cunosteam prea bine pe noua stareta, deoarece nu prea am vazut-o pe la biserica, la slujbe. Probabil, vine mai rar decat cea dinaintea ei, Pelaghia Tudor. Tin minte insa ca am vazut-o in noaptea de Inviere, la poarta manastirii, vanzand icoane si metanii. Tot la fel am observat-o in
