Televiziunile din Romania fac in permanenta progrese tehnice remarcabile. Imaginile sunt tot mai bune, viteza de reactie tot mai mare, montajul mai spectaculos, doar materialul uman e din ce in ce mai slab.
Acest lucru se vede cel mai bine la posturile de stiri, unde desfasurarea de foarte fiind foarte mare si numarul de vorbitori la microfon trebuie sa fie pe masura.
Si nu ma refer aici la reporteri, chiar daca si printre ei exista exemplare "remarcabile". Reporterii au insa o viata intr-adevar grea si multe dintre erorile lor sunt rezultatul oboselii si al presiunii sub care muncesc.
Ma refer in primul rand la "prompteristi", adica acei prezentatori frumusei, dichisiti, importanti nevoie mare, dar inexistenti din punct de vedere profesional.
De cum deschid gura si ridica ochii este evident ca citesc texte scrise de altii, mai mult sau mai putin talentati la randul lor, din care nu inteleg mare lucru.
Daca editorul isi asuma riscul vreunei glume sau ironii in text, efectul este catastrofal. Ori tusa este ignorata, iar intonatia otova a prompteristului trece cu buldozerul peste nuanta, ori este ingrosata pana la grotesc de zambetele fortate, pana la urechi, sau de ridicole ridicari din sprancene.
Nume pocite
Sa ne fereasca D-zeu de rostirea vreunui nume care tine de cultura generala: poceli mai sinistre ca pe ecranele romanesti nu cred sa fi incasat vreodata titularul, defunct sau nu, al numelui cu pricina.
Prea bine nu "se simt" nici denumirile localitatilor romanesti, uneori adevarate pietre de incercare pentru respectabilii cititori de prompter.
Dar cat timp este vorba despre texte citite de pe prompter tot mai e cum mai e. Drama incepe cand prompteristul este fortat de imprejurari sa se transforme in moderator ad-hoc. Atunci sa mi te tii colectie de ineptii
