MIROS DE ALGE ● Rostul lucrurilor simple
Sînt locuri în lumea asta pe care le-ai putea numi în mintea ta: de aducere- aminte, de rămas-bun, de neuitat sau altele, din contră: de care n-ai vrea să-ţi mai aduci aminte niciodată... mă gîndesc la locuri în care, dacă revii, gîndurile se adună uneori dacă le chemi!
MIROS DE ALGE ● Rostul lucrurilor simple
Sînt locuri în lumea asta pe care le-ai putea numi în mintea ta: de aducere- aminte, de rămas-bun, de neuitat sau altele, din contră: de care n-ai vrea să-ţi mai aduci aminte niciodată... mă gîndesc la locuri în care, dacă revii, gîndurile se adună uneori dacă le chemi!
Un astfel de loc mă chema şi pe mine o dată cu venirea toamnei. O balustradă din metal, (acum ruginită) pe care patina vremii şi-a lăsat amprenta în mod vădit, dar care, spre bucuria mea, există şi-mi dă fiori, mă face să-mi readuc amintirile în ordine, caut să mai redescopăr în retrăirea acelor ani, zile, clipe, cît mai multe lucruri... astăzi nu-mi prea fac mari griji în privinţa trecerii timpului, filmul vieţii mele e unul alb-negru, uşor neclar pe margini, dar foarte senin în esenţă, aşadar pot vedea tot, pot chiar simţi aceeaşi adiere a vîntului, acelaşi miros de alge al mării, pot simţi sub tălpi, dacă aş vrea să cobor pe ţărm, chiar atingerea atît de binefăcătoare a nisipului... şi dacă aş intra doar cîţiva metri în apă, în mare, aş putea s-o întreb în şoaptă dacă mă mai ţine minte. Una e să priveşti locul cu faţa către mare şi alta e din apă, cu spatele la ea! Sînt trăiri de care nu vrei să povesteşti niciodată nimănui... poţi duce cu tine în mormînt cîte o taină pe care ai purtat-o toată viaţa lîngă sufletul tău! Nu pentru că ar fi prea intimă o taină ca asta, dar mai degrabă macularea unei astfel de trăiri ar putea să te rănescă şi să te facă să regreţi că n-ai păstrat-o îndeajuns de bine, n-ai ascuns-o
