"Aveti mila de noi"
Stimata doamna Sanziana Pop,
Imi pun si eu toata speranta in mainile dvs. si ale cititorilor revistei "Formula AS". Ma numesc Belea Sultana si sunt o mama bolnava si foarte necajita. Am trei copii minori: Ionut este la scoala de arte si meserii, Laurentiu este in clasa a II-a (invata foarte bine, a luat 6 diplome, la toate concursurile), iar fetita, Ana-Maria, de 5 ani, merge la gradinita. In luna septembrie 2007, potopul s-a abatut pe Tecuci. Noaptea, pe la 1.30, am fost inundati, curentul electric s-a intrerupt, se auzea doar vuietul apei. Nu stiam ce sa salvam mai intai, copiii, actele sau mobila. In cele din urma am reusit sa ne urcam in pod. In urma inundatiei, a ramas doar mal urat mirositor si toate lucrurile stricate. Apa a ramas 5 zile in casa. Nu puteam circula, nu puteam comunica, copiii speriati nu intelegeau ce se intampla. Acum, totul e in paragina. De unde sa scoatem atatia bani, avand si imprumut la banca BCR? Platim o rata de 84 ron pe luna, plus toate datoriile la stat. Este foarte greu, strigator la cer. Sotul meu munceste pentru un salariu de 5 milioane. Nu ne ajung. Am uitat sa mai zambesc, sa ma mai bucur de ceva. Nu ma prinde somnul, stau noaptea si le priveghez somnul copiilor, ascultandu-le ghioraitul matelor, din lipsa mancarii consistente. Dormim ingramaditi, nu avem paturi. Mai mult de atat, singura camera locuibila sta sa cada pe noi, pe masura ce se usuca, se crapa, se lasa din ce in ce mai mult.Va rog, ajutati-ma. Nu-mi doresc ca lipsurile sa ne destrame familia. Ne iubim copiii, ii ingrijim, nu sunt murdari, nu sunt hoti sau aurolaci, pe sub poduri. Apa ne-a distrus totul. Ma uit in jur si plang continuu. Norocul meu e ca bunul Dumnezeu m-a binecuvantat cu acesti 3 copii, care ma incurajeaza, ma mangaie, parca inteleg prin ce trec. Sunt niste ingerasi.
Va rog, veniti la fata locului sa vedeti c
