În 1939, autorităţile au organizat prima festivitate oficială de 1 Mai din istoria României.
În 1939, autorităţile au organizat prima festivitate oficială de 1 Mai din istoria României.
Printre măsurile "reformatoare" întreprinse de regimul autoritar al lui Carol al II-lea s-a numărat şi desfiinţarea sindicatelor muncitoreşti. Ideologii regimului au justificat că sindicatele se preocupau prea mult de chestiuni politice, şi nu de "reprezentarea intereselor muncitorilor". Aşa că la 11 octombrie 1938 a apărut decretul regal de înfiinţare a breslelor de lucrători, funcţionari şi meseriaşi. Măsura a fost inspirată de legislaţia fascistă adoptată de Mussolini după cucerirea puterii în Italia.
Prim-ministrul Armand Călinescu nu putea să rateze ocazia, oferindu-i Regelui o mare manifestaţie, în care muncitorii să-i declare toată dăruirea. Pretextînd un congres general al breslelor, guvernul a organizat la 1 Mai 1939 o adunare muncitorească în Capitală, delegaţii fiind strînşi în sălile "Aro", "Tomis" şi "Eintracht" pentru a aduce osanale lui Carol al II-lea.
"REGELE MUNCITORILOR". În organizarea evenimentului un rol însemnat l-a avut ministrul Muncii, Mihai Ralea, care a adresat un discurs "fulminant" proregal participanţilor la congresul din sala "Aro": "Congresul breslelor, pe care-l deschidem azi, trebuie să fie un bilanţ. El trebuie să măsoare drumul parcurs şi să însemne măsura sforţărilor noastre spre organizarea clasei muncitoreşti. Acum şase luni de zile, cînd s-a promulgat Legea breslelor, tabloul organizaţiilor muncitoreşti nu era deloc încurajator. Resturi de sindicate sleite în forţele lor conduse de profesionişti ai politicii muncitoreşti uzaţi şi fără prestigiu erau în perpetuă rivalitate cu alte resturi de sindicate, fără credit în masa muncitorească obosită de promisiuni demagogice mereu
