Ca si in toate tarile ocupate de URSS, si pe teritoriul Germaniei au avut loc jafuri ale armatei sovietice la finele celui de-al doilea razboi mondial. Arta nu a scapat, operele plastice din muzee fiind printre tintele invadatorilor. In 1958, la cativa ani dupa moartea lui Stalin, URSS a returnat RDG-ului de atunci circa 1,5 milioane de lucrari, dintre cele 2,5 milioane, intr-un gest de prietenie tovaraseasca. Liderii comunisti din Berlinul de Est au apreciat gestul, au folosit propagandistic mo
Ca si in toate tarile ocupate de URSS, si pe teritoriul Germaniei au avut loc jafuri ale armatei sovietice la finele celui de-al doilea razboi mondial. Arta nu a scapat, operele plastice din muzee fiind printre tintele invadatorilor. In 1958, la cativa ani dupa moartea lui Stalin, URSS a returnat RDG-ului de atunci circa 1,5 milioane de lucrari, dintre cele 2,5 milioane, intr-un gest de prietenie tovaraseasca. Liderii comunisti din Berlinul de Est au apreciat gestul, au folosit propagandistic momentul si nu au cerut restul lucrarilor, pe principiul "decat deloc, bun si putin". Dupa reunificarea din 1990, Germania a solicitat in continuu URSS, apoi Rusiei, returnarea celorlalte un milion de opere de arta furate in 1945. Problema este in mainile statului rus, deoarece legea rusa de acum stabileste clar faptul ca obiectele confiscate de Comisia Sovietica de Trofee infiintata de Stalin apartin statului.
Ultima metoda prin care Germania isi cere cultura inapoi este reprezentata de seria de expozitii "Cincizeci de ani de pierdere si recuperare" de la muzeele din Berlin. La palatul Sanssouci de exemplu, sunt prezentate toate tablourile din vechea colectie a regelui prusac Friedrich cel Mare, intr-o modalitate inedita: in locul celor lipsa este expusa o reproducere fotografica alb-negru. Expozitiile din Berlin transmit Rusiei mesajul de multumire pentru o
