Doi artisti romani si unul norvegian au prezentat la New York un tribut "deviant" adus "Sarutului" lui Brancusi. Criticii de arta, invitati in performance, au parasit scena, numind tributul "un cosmar", iar sarutul, unul al mortii.
Coregraful de dans contemporan Manuel Pelmus a fost invitat impreuna cu Brynjar Bandlien, coregraf norvegian stabilit in Romania, la New York. Celor doi li s-a alaturat Stefan Tiron, in calitate de colaborator la piesa Poarta sarutului, inspirata de Constantin Brancusi.
La finalul rezidentei, pe 13, 14, 15 august, Bandlien a prezentat solo-ul "Hole in One", Pelmus a prezentat solo-ul "Preview" si toti trei au incheiat cu piesa inspirata de Brancusi, scrie Cotidianul in editia electronica de luni.
La Chez Bushwick, discursul a fost rostit de patru specialisti, care stiau ca participa la un tribut adus marelui artist roman. Mai stiau ca ei reprezinta Coloana Infinitului si spectatorii, asezati in cerc, "refac" Masa Tacerii. Iar alaturi, se reconstruieste coregrafic "sarutul", considerat de ei "simbol al creatiei si al iubirii hetero pornind de la Adam si Eva".
Dar daca la premiera de la Bucuresti, invitatului (unul singur) i-a tremurat doar putin vocea la vederea sarutului gay dintre cei doi performeri, la NY, cei patru au parasit scena. "Iar unul dintre ei a spus ca "acesta e sarutul mortii", a adaugat Manuel Pelmus.
Nici specialistul invitat la premiera de la Centrul National al Dansului din Bucuresti nu avea cunostinta de contextul curatorial "Zilele strambe" in care se inscria piesa-experiment si nici nu citise textul de prezentare in care Stefan Tiron denunta tocmai perspectiva antropologic-simbolica practicata de acesta.
Intrebat despre reactiile publicului american, Pelmus s-a declarat onorat de prezenta in sala a celebrului critic de dans Andre Lepecki adaugand c
