"Sportul este un element al culturii" Refuz să cad în capcana care înseamnă condamnarea sportului din cauza perversiunilor sale. Una dintre ele este introducerea chimiei în pregătirea
"Sportul este un element al culturii"
Refuz să cad în capcana care înseamnă condamnarea sportului din cauza perversiunilor sale. Una dintre ele este introducerea chimiei în pregătirea sportivilor de mare performanţă pentru a obţine artificial ceea ce educatorii numesc "autodepăşire".
A denunţa anumite practici nu presupune a condamna psihologia sportului de mare performanţă care trebuie, dimpotrivă, să constituie un element esenţial al formării tuturor educatorilor. Ceea ce nu este, din păcate, cazul pentru ţara noastră.
Dacă există convingerea intimă că sportul este un element al culturii, trebuie să se admită că un individ se poate "realiza" în sport ca şi în orice altă formă de expresie artistică.
De ce să nu se admită că "motivaţia" nu este neapărat fructul unei condiţionări pecuniare? Că ea poate fi sinceră şi nu teleghidată de profit. De ce să nu admitem că există sportivi de mare performanţă - şi cunosc mulţi - pentru care nu contează banii, ci pur şi simplu dorinţa de a-şi valorifica potenţialul, virtuţile?
Scriu aceste rânduri după ce am aflat că olimpicii chinezi medaliaţi cu aur vor primi un milion de dolari din partea statului! Consecinţa: China conduce în clasamentul pe naţiuni după numărul medaliilor de aur câştigate până acum. Câţi sportivi chinezi s-au dopat, vom afla mai târziu. Aşa cum am aflat de Ben Johnson şi de Marion Jones, multipli campioni olimpici la Seul 1988 şi la Sydney 2000, cărora li s-au retras medaliile.
