Deocamdata Romania a castigat la olimpiada opt medalii, dintre care patru de aur, una de argint si trei de bronz. Bilantul este cu mult mai saracacios fata de anii in care romanii reveneau incarcati de glorie de la Jocurile Olimpice.

In general sportul romanesc este intr-un evident declin extrem de dezamagitor. Regresul este insa logic avand in vedere cauzele sale evidente si necombatute.

Calea spre succes, in trecut

Pe vremea cand Romania castiga medalie dupa medalie, concurand aproape de la egal la egal cu state incomparabil mai mari, sportul reprezenta una dintre cele doua cai de succes.

O varianta era efortul intelectual, adica invatai de te speteai, terminai o facultate buna, obtineai, cu chin mare, un post bun si puteai sa ai cam tot ce era posibil in Romania de atunci.

A doua cale spre succes era efortul fizic, adica sportul. O medalie, cu care partidul sa se mandreasca si care sa faca auzit imnul Republicii Socialiste Romania, era si ea garantia pentru o viata mai buna decat a majoritatii.

Sigur, pe-atunci si pretentiile erau mai mici. La ce puteai visa? O Dacie, un apartament, un concediu la mare, un televizor color, un video si multe pile cu utilitate generala. Cei care au vrut mai mult au fugit din tara cu medaliile lor cu tot, in frunte cu Nadia Comaneci, dar acestea au fost exceptiile.

Calea spre succes, in prezent

Ei bine, acum semnele succesului si caile spre el sunt cu totul altele. Banii multi nu se mai obtin nici cu capul si nici cu transpiratie, iar copiii invata de mici acest lucru. Marile averi se fac cu smecherie, daca nu chiar prin furt. Motivatia muncii, cu capul sau cu muschii, este anulata.

Pe de alta parte, baza de selectie era mai consistenta inainte de 1989. Ce tentatii aveau copii pe atunci? Desenele animate erau pe sponci, de inte