“Aurul” olimpic la sarituri al lui Marian Dragulescu era poate cea mai certa medalie a delegatiei Romaniei la plecarea spre Beijing. “Marocanul” pornea la drum numai cu gandul la revansa, dupa ce in 2004, la Atena, un moment de relaxare avea sa-l desparta de titlu.
“Singura medalie de aur care imi lipseste din palmares este cea olimpica. Cu visul acesta m-am reapucat in 2005, cand am revenit asupra deciziei de retragere. De la Atena am venit cu trei medalii, nici una de aur. Acum sunt sigur ca una dintre acestea va fi galbena”, spunea optimist Dragulescu. Avea nevoie de aceasta medalie ca de aer. Nu numai pentru palmaresul lui, ci si pentru familie. Era medalia care ar fi ajutat-o pe fiica sa, Beatrice, sa-si capete auzul, deficienta cu care aceasta s-a nascut.
Desi serioasa, motivatia nu a fost suficienta. Avea nevoie de un pic de noroc, dar se pare ca acesta l-a parasit inca de anul trecut. “Am exercitii cu cele mai mari note de plecare si, daca imi ies, nu am adversar. Chiar si cu acest cod de punctaj si cu un pas mic la aterizare, as avea un mic avantaj, pentru ca am nota de plecare foarte mare. Sper sa am un pic de noroc, sa nu am ghinioane, cum am avut anul trecut, cand m-am intors de la competitiile majore fara medalie”, spune Marian.
Numai ca scenariul din Grecia s-a repetat la Beijing. “Marocanul” a reusit o prima executie magistrala, iar “aurul” parea ca nu mai are cum sa-i scape. A urmat insa acel al doilea salt, pe care, ca si in urma cu patru ani, l-a ratat. Si odata cu ratarea, visul lui cel mai de pret- titlul olimpic- s-a spulberat si el.
La 28 de ani, cati va implini in decembrie, lui Marian ii este greu, daca nu imposibil, sa mai prinda o editie a Jocurilor Olimpice. Ramane insa sa se decida daca isi va lua revansa dupa esecul din China si va mai continua un an-doi cu sportul de performanta sau se va r
