Campioana olimpică a renunţat la tenis pentru că s-a speriat de rachetă şi-şi poartă medalia în rucsac. Sursa: Agerpres
Sandra Izbaşa, noua campioană olimpică la sol, n-a putut aţipi după victoria de duminică. "Am adormit, greu, înspre ziuă…" . Avea dreptate Ana Maria Brânză: medaliile olimpice dau insomnii.
Sandra n-a avut timp să revadă exerciţiul care a făcut-o campioană, dar promite că o va face în curând: "Îmi doresc să-l văd la televizor, pentru că e cel mai plăcut moment al vieţii mele".
Cel mai plăcut moment al vieţii Sandrei a fost posibil pentru că acum paisprezece ani a ajuns într-o sală de gimnastică. Părinţii Sandrei ar fi vrut să o facă tenismenă. Micuţa s-a speriat: "Era racheta mai mare ca mine!". A doua opţiune: scrima. "Am intrat în sală, nu mi-a plăcut, am plecat. Credeam că o să păţesc cine ştie ce dacă mă înţeapă cu săbiile alea! Mi-era frică să nu mor", glumeşte Sandra.
Exerciţiu repetat în gând
Gimnastica a fost, este şi - promite Sandra - va fi în continuare viaţa ei. Înainte să iasă campioană, când încă putea adormi la timp, Sandra visa diagonale pe "covorul fermecat": "Nu ştiţi cum e… Exerciţiul de la sol l-am repetat în minte seară de seară. În concurs mi-a ieşit exact aşa cum mi-am dorit".
Medalia de aur n-a lăsat-o în cameră. O ţine în rucsac! Să nu uităm: Izbaşa are doar 18 ani, de-abia trece într-a doisprezecea. "Nici nu ştiu la ce facultate o să dau", se confesează.
Mama ei, Roxana, e cosmetician. Tatăl, Florin, asistent medical la un spital bucureştean unde mor zilnic zeci de oameni. Nu s-a gândit să urmeze vreuna dintre aceste cariere (deşi îi place machiajul) după ce se va lăsa de sport. "Când am fost ultima oară la tata, la serviciu, fuseseră şapte accidente în lanţ. M-a îngrozit ce-am văzut acolo. Trebuie să fii un om foarte puternic să rez