Palatul ­Victoria, ­Academia ­Militară, ­Biblioteca Academiei, Sala Dalles, Hotel Ambasador – toate au apărut pe harta Ca­pitalei în timpul lui Carol al II-lea.

Palatul ­Victoria, ­Academia ­Militară, ­Biblioteca Academiei, Sala Dalles, Hotel Ambasador – toate au apărut pe harta Ca­pitalei în timpul lui Carol al II-lea.

Mihail Se­bas­tian scria în 1940: "În­cepe să fie greu chiar şi pentru noi, care am cu­nos­cut-o şi sîn­tem încă atît de aproape de ea, să re­­constituim ima­ginea Bu­cu­reş­­tilor de acum zece ani" .

În timpul lui Carol al II-lea, fa­ţa Capitalei s-a schim­bat. Au dispărut car­tie­re, străzi, locuri-re­per ale Bucureştilor înce­pu­tu­lui de secol. Lo­curile de pro­me­nadă, stră­duţele întorto­chea­te, be­răriile din schiţele lui Nenea Iancu cedau rînd pe rînd în faţa blocurilor cu multe etaje şi a bulevardelor largi.

DRĂCII AMERICANE. Suveranul a dorit să patroneze transformarea Bu­­cureştiului, aşa cum la sfîr­şi­tul secolului al XIX-lea îm­pă­ratul Napoleon al III-lea îşi le­gase numele de sistematiza­rea Parisului. La început, con­tem­poranii nu au privit cu ochi buni noua arhitectură. Clă­dirile block-house – zgîrie-norii de ins­pi­ra­ţie americană – nu prea erau pe gustul bucu­reş­te­ni­lor. Primul din seria construcţiilor moderne, blocul ARO (actualul cinema Pa­tria), operă a arhitectului Ho­ria Creangă, indigna tre­că­to­rii, care preferau să mear­gă pe tro­tuarul de vizavi. A urmat Pa­latul Telefoanelor, multă vreme cea mai înaltă clădire din Bucureşti, realizată după planurile a trei arhitecţi olandezi. Zelul cu care statul dorea să facă una cu pămîntul ce era vechi, pentru a face loc nou­­lui, s-a împletit cu viziu­nea arhi­tec­ţilor tineri, nerăb­dă­tori să experimenteze la Bu­cu­reşti, în spiritul curentelor noi, moderniste.

ME­TRO­­­PO­LĂ. "Cît de pro­vin­ci