În decembrie 1938, Carol al II-lea şi apropiaţii săi au socotit că politicienii şi intelectualii se obişnuiseră cu ideea autoritarismului şi cu noile legi restrictive, decizînd să treacă la o nouă etapă a regimului – crearea unui partid unic. "Unica organizaţie politică de stat" care trebuia să-i cînte Regelui cît de frumos şi de deştept era a fost denumită Frontul Renaşterii Naţionale.
În decembrie 1938, Carol al II-lea şi apropiaţii săi au socotit că politicienii şi intelectualii se obişnuiseră cu ideea autoritarismului şi cu noile legi restrictive, decizînd să treacă la o nouă etapă a regimului – crearea unui partid unic. "Unica organizaţie politică de stat" care trebuia să-i cînte Regelui cît de frumos şi de deştept era a fost denumită Frontul Renaşterii Naţionale. Activarea în orice altă formaţiune politică ilegală avea consecinţe penale – închisoarea de la doi la cinci ani. Pentru a arăta că sprijinul în favoarea Regelui era unanim, guvernul a smuls de la legionarii aflaţi în închisoare "declaraţii de supunere". Toţi îl "recunoşteau" pe Carol stăpînul suprem al ţării şi se angajau să nu i se mai opună în veci.
ODĂ REGELUI. Deşi Regele era conducătorul formal al FRN-ului, conducerea efectivă era în mîna lui Armand Călinescu, considerat adevăratul "sforar" al regimului. În martie 1939 acesta devine şi prim-ministru, după decesul patriarhului Miron Cristea.
Începînd cu 1939, Călinescu organizează tot felul de manifestaţii în care era adulat Regele. Lui Carol îi plăcea să se considere un mic Mussolini sau Hitler, aclamat de mase. De 1 şi 10 mai ori de 8 iunie, muncitorii, elevii şi studenţii erau scoşi pe străzile marilor oraşe pentru a purta pancarde pro-regale. S-au regizat şi programe "pe termen mediu" de proslăvire a lui Vodă: "Luna Bucureştilor", "Luna cărţii", "Luna curăţeniei". Studenţii au fost trimişi