Câştigurile salariale brute au o creştere anuală mult mai accelerată decât cele nete, ceea ce face ca diferenţa dintre ele - adică suma pe care o plătim drept contribuţie către stat - să

Câştigurile salariale brute au o creştere anuală mult mai accelerată decât cele nete, ceea ce face ca diferenţa dintre ele - adică suma pe care o plătim drept contribuţie către stat - să crească încontinuu.

Statisticile oficiale arată că acum trei ani, mai precis în luna iunie 2005, diferenţa dintre salariile brute şi cele nete a fost de 222 lei, pentru ca după trei ani, respectiv în iunie 2008, suma să se dubleze, ajungând la 465 de lei.

Ponderea contribuţiei către stat din salarii a crescut cu aproape trei puncte procentuale, de la 23,6% în iunie 2005 la 26,8% în iunie 2008. Construcţiile, industria şi comerţul sunt domeniile în care presiunea fiscală pe salarii a crescut cel mai mult, cu peste 3%, în timp ce în intermedierile financiare creşterea a fost de numai 2,1%.

Din analiza datelor statistice mai reiese că în grupa cu cele mai mari salarii (top 5) presiunea fiscală a crescut cu doar 1,3%, în timp ce în grupa cu salariile cele mai mici din România creşterea presiunii a fost mult mai mare, respectiv de 2,2 puncte procentuale.

În ultimii trei ani, câştigurile brute s-au majorat cu aproape 10% mai mult decât cele nete, iar ponderea netului în brut s-a redus, în medie, cu peste 2%

Diferenţa dintre salariul brut şi cel net, adică partea de câştig pe care o cedăm statului, creşte de la an la an, ajungând acum la aproape 27%.

De câte ori se negociază salariul, angajatul se interesează de venitul net, în timp ce angajatorul calculează în primul rând cât va fi brutul. Asta pentru că salariul brut, la care se adaugă eventualele alte bonusuri acordate salariaţilor, înseamnă, de fapt, costul cu forţa de muncă.

Cei mai m