Carol al II-lea a fost speranţa Casei Regale, fiind primul moştenitor la tron născut în România.
Carol al II-lea a fost speranţa Casei Regale, fiind primul moştenitor la tron născut în România.
Cu toate că Regele Carol I (1866-1914) a fost o persoană foarte severă şi respecta cu stricteţe normele de conduită ale casei domnitoare, urmaşii săi la tron s-au îndepărtat frecvent de la litera Constituţiei, mai ales în privinţa relaţiilor amoroase "nepotrivite". Primul care a călcat strîmb a fost chiar urmaşul lui Carol I, Ferdinand I, care a dorit să se căsătorească cu scriitoarea Elena Văcărescu, încălcînd Constituţia. Pentru a-l "linişti", principelui i-a fost găsită o soţie din casa regală engleză, Maria, nepoată a reginei Victoria şi verişoară primară a ţarului Rusiei Nicolae al II-lea. Maria îşi îndeplineşte "prompt" sarcinile regale, născînd un băiat pe 15 octombrie 1893. A fost botezat după numele Regelui, Carol, fiind speranţa de mărire a dinastiei României.
AVENTURI GALANTE. Principele Carol a crescut într-o atmosferă specifică rangului său. Era educat de guvernante engleze, făcînd instrucţie militară încă de copil. Însă bonele sale – sprijinite, se pare, şi de regina Elisabeta – i-au indus încă de mic ideea că mama sa îşi face familia de rîs, prin desele escapade amoroase cu aristocraţi care se perindau pe la curte. Se crede că din prima copilărie a nutrit ură faţă de Maria, care nu se va stinge pînă la decesul acesteia (1938).
Nici principele Carol nu a fost însă un "sfînt" în ceea ce privea respectarea normelor "morale" ale urmaşului la tron.
Carol I s-a îngrijit de educarea urmaşului în spirit "sănătos", naţionalist şi cazon. I-a adus la palat ca profesori pe istoricul Nicolae Iorga şi cei mai vestiţi militari ai timpului. Dar "tînărului cu bucle blonde" îi a
