Dupa invadarea Cehoslovaciei, pe 21 august 1968, de catre trupele statelor Pactului de la Varsovia cu exceptia Romaniei, presedintele Nicolae Ceausescu atragea admiratia cancelariilor occidentale, in timp ce el dorea doar sa-si consolideze statutul de rebel intre liderii est-europeni comunisti.

Singura grija a lui Ceausescu era aceea de a-si asigura o pozitie cat mai avantajoasa si sa nu devina urmatoarea victima a razbunarii URSS in Europa, comenteaza marti AFP citand istorici romani.

"Ceausescu nu avea nicio simpatie pentru reformele dorite de Alexander Dubcek", seful Partidului Comunist cehoslovac, aflat la originea Primaverii de la Praga, a declarat pentru AFP istoricul si fostul ministru al Afacerilor Externe Adrian Cioroianu.

"Singura lui grija era sa impiedice o eventuala ingerinta a Moscovei in treburile Partidului Comunist roman, temandu-se mai ales ca Leonid Berjnev sa nu incerce sa il inlocuiasca cu un lider prosovietic", a explicat el.

In fata a 10.000 de bucuresteni adunati in fata sediului PC, fostul dictator a facut totul pentru a exalta patriotismul si mai ales rusofobia romanilor.

"Intrarea trupelor a cinci tari socialiste in Cehoslovacia reprezinta o greseala si un grav pericol pentru pacea in Europa.

Este un moment rusinos pentru istoria miscarii socialiste", a spus Ceausescu, caruia nu i se ceruse sa participe la interventie din cauza politicii sale sfidatoare la adresa URSS.

Prin acest discurs, "popularitatea lui Ceausescu a atins apogeul", atat in Romania, cat si in Occident, care isi va inmulti dovezile de simpatie la adresa lui, subliniaza si politologul Stelian Tanase.

"Totusi, Ceausescu nu avea nimic dintr-un lider reformist, dimpotriva, era un stalinist mai radical decat insusi Bejnev", apreciaza Tanase.

Reactia URSS nu s-a lasat aste