Cred ca dolarul american are acum cea mai buna sansa intr-o lunga perioada de timp pentru a nota o corectie pozitiva importanta – nu doar impotriva dolarului canadian, in linia anticiparii documentate recent, ci intr-o serie larga de piete valutare majore.
O asemenea corectie pozitiva va reflecta o schimbare majora de perceptii de ordin fundamental privind in particular abordarile globale de politica monetara.
Pe 5 iunie, banca centrala a Noii Zeelande a mentinut rata cheie a dobanzii la 8.25% (un nivel record), insa guvernatorul Alan Bollard a declarat cu acea ocazie: ‘In conditiile in care economia evolueaza conform proiectiilor noastre, suntem in pozitia de a reduce dobanda de referinta pe parcursul acestui an, ceea ce ar insemna mai devreme decat am estimat anterior’. Surprinzator insa chiar pentru cele mai indraznete asteptari, aceeasi banca centrala a taiat rata cheie (cu 25 bps) chiar la urmatoarea sedinta programata de politica monetara din 24 iulie – ocazie cu care Bollard a apreciat ca ‘daca perspectivele inflatiei continua sa se imbunatateasca si nu exista o depreciere excesiva a ratei de schimb, ne asteptam sa reducem in continuare dobanda de referinta’.
La cea mai recenta intalnire din 5 august, banca centrala a Australiei a mentinut rata cheie a dobanzii la 7.25% (maximul ultimilor 12 ani), insa guvernatorul Glenn Stevens a declarat ca ‘(…) viziunea bancii centrale este ca sansele pentru o abordare mai putin restrictiva a politicii monetare in perioada urmatoare se maresc’. Un deja-vu…? In urma cu doar cateva luni cresteri succesive ale ratelor cheie pareau sa fie un drum cu sens unic pentru ambele banci centrale.
Guvernul nipon devine din ce in ce mai pesimist in legatura cu economia locala, apreciind ca aceasta ‘se deterioreaza’. Mai mult, ‘exista o probabilitate mare ca economia sa fi intrat in recesiune’ – a declarat pe 6 augu
