A povestit despre lacrimi şi despre nesfârşita fericire Pe gangul de la intrarea în stadionul olimpic părea o persoană ce se întoarce acasă după o lungă perioadă. Se aştepta să nu
A povestit despre lacrimi şi despre nesfârşita fericire
Pe gangul de la intrarea în stadionul olimpic părea o persoană ce se întoarce acasă după o lungă perioadă. Se aştepta să nu fie nimeni în sufragerie. Lumina să fie stinsă, iar aerul să miroasă a cărţi prăfuite şi şoareci. Dar, surpriză! 70.000 de oameni o aplaudau. Alte sute de milioane priveau la televizor, iar în sufragerie era lumina aprinsă şi începea o petrecere-surpriză.
Constantina Diţă Tomescu a fost încununată drept Regina Maratonului, un titlu pe care-l va purta pe fruntea ridată vreme de patru ani. Poporul ei dormea când a câştigat lupta. Când s-au trezit, supuşii noii regine s-au frecat la ochi.
Nu le venea să creadă că, în timp ce visau, o alergătoare a cucerit lumea în numele lor. Maratonista a scris una dintre cele mai frumoase poveşti olimpice ale românilor. La 38 de ani a reuşit să le învingă pe britanica Paula Radcliffe şi pe keniana Catherine Ndereba, marile favorite ale cursei.
Această poveste este impresionantă pentru că maratonul în sine este o încercare peste limitele umane. Să alergi 42,195 de kilometri pare o încercare posibilă la prima vedere, dar pentru a o parcurge trebuie doar să‑ţi schimbi viaţa.
Moştenirea noastră genetică ne ajută, cu o condiţie fizică bună, să parcurgem o distanţă cuprinsă între 10 şi 25 de kilometri, dar peste această distanţă nimic nu ne mai ajută. Dacă nu eşti antrenat, nu ai cum să o alergi, oricât de talentat ai fi, şi chiar dacă te antrenezi, nimeni şi nimic nu-ţi garantează că termini o cursă.
E atât de lungă, atât de complicată, plină de decizii pe care eşti obligat să le iei, plină de durere şi bucurie încât suferi, pl
