Dupa saltul istoric al modernizarii si oc­ci­dentalizarii rapide facut in secolul XIX, dupa socurile extremismului si dupa trau­me­le tranzitiei postcomuniste produse de se­colul XX, secolului XXI are in fata un nou orizont. Suntem acum de drept parte a Occidentului si a civilizatiei sale. Desigur, ramane sa dam un continut sau un fond acestei realitati formale. Dar vremea ezitarilor intre Occident si Orient, vre­mea speculatiilor privind o a treia cale intre Est si Vest a trecut in mod sigur. Greul insa abia acum incepe. Iar motivul de­vine evident, ori de cate ori ridicam ca­pul, desprinzandu-ne de inertia locurilor co­mune din mitologia nationala, care ne in­­greuneaza vederea. Primul lucru pe care-l sesizam este ca principala problema nu este atat una de ajustare a vietii publice, a atitudinilor si a institutiilor la exigentele lumii civilizate, chiar daca si aici ar fi mul­te de facut. Privind lucid in jur, ne lovim aproape imediat de doua seturi de intre­bari care vizeaza un palier mult mai adanc. In primul rand, este o intrebare de natura identitara: cine suntem de fapt noi si ce re­pre­zentam in familia europeana? Ce in­­seam­na acest proiect politic numit si ce vrem de la el pentru deceniile si se­colele care vin? In al doilea rand si la fel de importanta este o alta intrebare: ce tre­buie sa facem acum? Observam ca punc­tul in care am ajuns, departe de a ne invita la relaxare, ne supune unor noi pre­siuni, in niciun fel mai mici decat cele la care am fost supusi in trecut. Care sunt di­rectiile de actiune pe care, ca entitate co­lectiva, trebuie sa si le pro­pu­na? Care sunt obiectivele pe care for­te­le politice, ca instrumente de agregare a acestei actiuni colective, trebuie sa si le aleaga? Care sunt principiile si valorile care trebuie sa le orienteze eforturile? In lumina celor de mai sus, cartea noas­tra* este gandita ca o contributie la o in­cipienta