George Amihaesii • Abandonat de mama sa in maternitate, George si-a gasit drumul in viata cu ajutorul asistentului maternal care a avut grija de el • Luat in plasament familial de la trei anisori, George a avut norocul sa fie crescut cu dragoste, responsabilitate si nu a simtit niciodata un gol din cauza lipsei parintilor naturali • Din toamna va urma cursurile Facultatii de Filosofie, sectia Asistenta sociala, din cadrul Universitatii Al. I. Cuza Iasi • Vrea sa devina asistent social, sa ii ajute pe cei din jurul sau si sa redea speranta oamenilor necajiti

Pentru unii copii, faptul ca au fost abandonati inca din fasa lasa o umbra dureroasa pentru toata viata. Pentru ca nimeni nu are grija de ei, nu le acorda o atentie deosebita si nu simt iubirea parintilor, multi dintre ei se transforma in copii ai strazii, copii ai nimanui. Devin oameni care nu au nici un scop in viata si niciodata nu isi gasesc drumul corect pe care trebuie sa il urmeze. Insa pentru George, ajuns acum la varsta de 19 ani, lucrurile au fost diferite. Faptul ca a fost abandonat de parinti a reprezentat un noroc pentru George Amihaesii. Abandonat pe un pat de spital, la cateva zile dupa ce a fost nascut, George a fost dus intr-un centrul de plasament al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. La varsta de trei anisori, George a fost luat in grija de parintii actualului asistent maternal, Tatiana Plesca, care l-au iubit si crescut ca pe propriul copil. A crescut in plasament familial pana in 2003, cand s-a facut transferul in asistenta maternala, la o familie de ieseni care i-a oferit tot ce a avut mai bun, dragoste si protectie parinteasca. Practic, nu s-a schimbat nimic, in afara de titulatura protectiei sociale pe care o primeste. Nu a simtit niciodata lipsa parintilor naturali, considerandu-se un norocos ca a fost luat in plasament familial. "Nu