Duminica seara, urcand agale pe straduta ce duce spre statuia celor doi Bolyai, cuprinsa de aerul usor medieval al zonei incercam sa-mi imaginez cum putea fi orasul in urma cu doua sute de ani. Am renuntat insa dupa primii zece pasi, pentru ca una dupa alta treceau cu viteza demna de Formula 1 niste “marci de invidiat pe patru roti”! Dupa ce s-a reinstalat calmul serii si parea ca voi putea continua jocul in cautarea timpului pierdut, ca din pamant au aparut doi tineri in fata mea. Un blond tuns scurt, cu ochelari si cu rucsacul imens in spinare, cu o harta in mana si o fata scunda, bruneta cu rucsacul dimensionat pe marimea ei. “Do you speak English”? Am fost de acord sa incerc, dar intrebandu-i de unde sunt, mi s-a parut logic sa continuam in limba franceza. Intrebarea lor parea simpla de tot, la inceput. Cautau strada Targului, minune, eram tocmai pe strada Targului. Problema era ca ei cautau hotelul “MS” de pe strada Trandafirilor la nr. 61 ce are iesire pe strada Targului. Harta –atat cat o puteam studia pe semi- intunericul strazii, parea destul de bine facuta, chiar bilingva dupa cat imi dadeam seama, numai ca nu te ajuta cu absolut nimic la gasirea hotelului. Iar cei doi nu vroiau alt hotel, sustinand ca acolo au rezervare! Hotelul “MS” exista, se pare, dar face parte dintr-un circuit inchis. I-am lasat sa caute mai departe prin centru si restul drumului l-am dedicat subiectului: oare cate asa zise “hoteluri “ o fi prin oras? Doua -trei camere undeva in fundul curtii sau la etajul unui bloc, denumite pompos hotel? Gurile rele zic ca sunt prin oras “hoteluri” conectate si la sisteme de siguranta. Exagerez daca va intreb: oare erau tinerii turisti francezi, sau spioni rusi?

Duminica seara, urcand agale pe straduta ce duce spre statuia celor doi Bolyai, cuprinsa de aerul usor medieval al zonei incercam sa-mi imaginez cum putea fi orasul in urma cu doua