Uşă către viitor Canotoarele şi-au făcut din nou datoria faţă de sportul românesc: două medalii olimpice la Beijing, una de aur, alta de bronz. Ne amintim rar de cei care le pregătesc

Uşă către viitor

Canotoarele şi-au făcut din nou datoria faţă de sportul românesc: două medalii olimpice la Beijing, una de aur, alta de bronz. Ne amintim rar de cei care le pregătesc pe aceste sportive.

Nu putem repara singuri această "nedreptate". Totuşi, ceva putem face. Să scriem despre antrenori, antrenoare, medici, maseuri, kinetoterapeuţi. Despre psihologi nu putem scrie, fiindcă aceştia nu există în sportul românesc!

"Are cuvântul" Mircea Roman, antrenor al lotului olimpic de canotaj din anul 1999: "Ne pregătim la Snagov într-un sat în care fiecare îl cunoaşte pe aproapele său foarte bine. Ne iubim şi ne urâm în acelaşi timp, din cauza antrenamentelor dure. Suntem o familie mare, izolată în pustietate, care vrea să facă performanţă.

La Beijing am avut în barca de opt plus unu câteva sportive debutante la Olimpiadă. Când Elisabeta Lipă avea 21 de ani de canotaj, unele colege de barcă aveau ca vârstă 20 de ani. Practic, Lipă făcea antrenamente pe vremea în care unele viitoare canotoare nici măcar nu se născuseră!"

Bronzul olimpic de la Beijing este o uşă către viitor. Au intrat pe ea mai multe tinere, patru din opt canotoare. Lăsaţi uşa deschisă! Patru ani trec repede până la Londra 2012.