Sorin Ioniţă: "Presa poate face un serial cu politicienii şi analiştii care, înainte de 2002, au susţinut că intrarea României în NATO nu e o mare urgenţă".

În vreme ce femeile românce concurează şi iau medalii de aur la olimpiadă, iar bărbaţii români beau bere, le încurajează din fotoliu şi se pozează cu ele după concurs; în vreme ce liderii politici naţionali descoperă brusc ţara profundă, sub formă de colegii electorale rurale şi sigure, coborând în mase ca să-i lumineze pe ţărani şi să se încarce de sevele gliei, precum intelectualii poporanişti în secolul XIX; în vreme ce primarul general Oprescu inspectează cu presa după el pasajul de la Universitate, unde constructorii sunt pregătiţi să se lălăie încă vreun an, ocazie pentru noi să vedem ce improvizaţii crâncene se fac în buricul Capitalei (gips-carton pe tavan; primarul alege în direct la TV materialul de pardoseală şi culorile; iar pereţii, scările şi exteriorul vor rămâne tot cum erau, cu mizeria de travertin ieftin cu care a desfigurat Ceauşescu Bucureştiul); în vreme ce pe malul apusean al Mării Negre plajele gem de turişti care nu mai au unde să-şi pună cearşaful - ei bine, ăstimp, pe malul celălalt, răsăritean, are loc adevărata dramă a unui popor.

După cum sună o glumă a prietenilor mei cehi, pentru care trauma din 1968 e încă vie, marele şef indian a şezut şi a chibzuit, a tras două fumuri din pipă şi i-a spus călătorului alb să aibă grijă, că în calendarul tradiţional august este luna tancului mugitor. Au constatat-o georgienii pe pielea lor, fiind acum sub ocupaţie după invazia Armatei a 58-a ruse, deplasată în urma unei operaţiuni-bliţ dinspre Caucazul de Nord. Noi n-avem ce face decât să stăm şi să privim, încercând să tragem nişte concluzii, dacă suntem în stare.

În primul rând, poate face presa un serial cu politicienii şi analiştii care, înainte de 2002, au