In urma cu citeva zile, la evenimentul "Rebranding Braila", desfasurat la Scoala "Bella Italia", a raspuns chemarii organizatorilor o invitata speciala, Sofia Klarsfeld, care a venit de la Paris pentru a contribui la readucerea Brailei pe linia de plutire, spre a-i reda stralucirea de altadata. Ea a acordat un interviu reporterilor nostri, in care a vorbit despre farmecul orasului Braila din anii '30, despre calitatea oamenilor de atunci, despre atmosfera cosmopolita si plina de lux si despre experienta nefericita a celor 14 ani cit a fost nevoita sa suporte regimul comunist.
"Cind m-am intors, m-a frapat romanul care se schimbase"
- De cind va intoarceti la Braila?
- Eu din '94 ma intorc la Braila. Prea mult m-am intors la Braila.
- De ce?
- Pentru ca am avut lupte cu domnul Lungu, lupte care au durat opt ani. Ma intorceam si de cite trei ori pe saptamina la Braila, dar nu de placere, ci de durere. Numai una ca mine putea sa se agate asa de niste cladiri.
- Unde anume ati stat cind erati copil?
- Casa tatalui meu a fost lipita de muzeu. Acolo am copilarit. Chiar azi am aflat cind a cazut ultima bucata din casa. A cazut pe rind, pentru ca nu a ingrijit-o nimeni. Ultima bucata au darimat-o in 1987. In '83 au desfiintat Muzeul Etnografic si s-au mutat in Gradina Mare.
- Cum era Braila pe vremea copilariei dumneavoastra?
- Era un oras cu o viata extraordinara. Eu, care am trait si in alte tari, pot sa compar. Era o viata in anii '30 de un standard cu adevarat superior. O lume cosmopolita, eleganta, de calitate. Si oamenii saraci erau de calitate. Erau oltenii care veneau cu cobilitele si vindeau zarzavaturi. Erau de o curatenie, de o frumusete rara. Acele cosuri pe care le aveau... inauntru puneau o cirpa curata, era o igiena pe care astazi nu am ma
