Nu sîntem în stare să confirmăm, atunci cînd sîntem cotaţi printre favoriţi, dar cîştigăm, surprinzător, acolo unde ne aşteptăm mai puţin.
Nu sîntem în stare să confirmăm, atunci cînd sîntem cotaţi printre favoriţi, dar cîştigăm, surprinzător, acolo unde ne aşteptăm mai puţin.
La handbal feminin am avut parte de o grupă uşoară, ce ne permitea un traseu lejer pînă la semifinale. La lupta pentru medalii. Practic, un singur meci a contat în grupă. Cel cu Norvegia. Restul au fost formalităţi. Antrenamente cu public. Ne-a învins Norvegia, s-a năruit tot. Aşa am dat peste Ungaria, o echipă destul de grea deşi venea după un traseu sinuos, din cealaltă grupă: egal cu Brazilia, înfrîngeri la scor cu Rusia şi cu Coreea de Sud. Palmaresul direct era unul echilibrat. Chiar dacă ungurii vorbeau de un complex România. Ce s-a întîmplat ieri a fost o adevărată instrucţie. Unguroaicele au cîştigat, controlînd jocul de la un capăt la altul. Practic, nici o clipă nu s-a pus problema cîştigătorului. La un moment dat am fost conduşi şi la 9 goluri, singura consolare fiind aceea că am reuşit să ducem diferenţa la final de meci la doar 4 goluri. S-a vorbit de o generaţie de excepţie, sub comanda lui Tadici. Să ne uităm puţin la meciul de ieri. Pe foaie au fost trecute 14 jucătoare. Din ele am contat doar pe 10, practic aceleaşi care au evoluat şi în faza grupelor. Ada Olteanu a fost introdusă prea puţin, chiar dacă atunci cînd a intrat a înscris de 3 ori, portăriţa Tereza Pîslaru a fost o soluţie doar pentru final, atunci cînd nu mai era nimic de făcut, în timp ce Ani Senocico şi Florina Bîrsan nici nu au contat. Nu mai punem la socoteală că Valeria Beşe, învestită în rolul de căpitan de echipă, nu a înscris nici măcar un gol în meciurile cu Norvegia şi cu Ungaria! Şi atunci, despre ce generaţie de excepţie vorbim? De fapt, vorbim de 9-10 jucătoare de valoare şi
