n dimineata zilei de 20 august 1968, visurile catorva mii de cehi si slovaci despre libertate si prosperitate s-au naruit brusc. Erau primii cetateni care, treziti de zgomotul de fier de pe strazile oraselor si satelor lor, intelegeau ca „socialismul cu fata umana“ - noul sistem promovat de liderii comunisti de la Praga - avea sa sfarseasca sub senilele tancurilor cu stea rosie. Primavara de la Praga lua sfarsit pentru ca URSS-ul lui Leonid Brejnev nu putea accepta libertatea de miscare si sfarsitul asa-zisului egalitarism. Invazia de la Praga a constituit insa si ocazia distantarii lui Ceausescu de Moscova. La Moscova, supravietuirea comunismului prevala in fata suveranitatii statelor-satelit.
La 12 ani dupa revolta antisovietica de la Budapesta, multi cehoslovaci au inteles - armatele tarilor „prietene si aliate“ le invadasera tara pentru a opri Primavara de la Praga. URSS-ul lui Leonid Brejnev avea o noua doctrina in politica fata de tarile satelite - supravietuirea comunismului si, prin el, mentinerea controlului Moscovei in tarile socialiste prevala in fata suveranitatii statelor.
„Amenintarea“ condeielor
„Pericolul“ care in august 1968 a mobilizat 400.000 de militari si 6.300 de tancuri din URSS, Bulgaria, Polonia, Ungaria si Republica Democrata Germana incepuse sa se materialize inca de la inceputul anilor ’60 in Cehoslovacia. Pe fondul declinului economic, oameni cu condei ca Milan Kundera, Ludvik Vaculik sau Ivan Pavel Kohout cereau sa scrie fara indicatii politice, intr-o Cehoslovacie care, dupa revelatia liderului URSS Nichita Hrusciov, tocmai atinsese socialismul si cauta sa accelereze destalinizarea intarziata, sub conducerea nepopularului lider comunist Antonin Novotny.
In 1967, secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac (KSC) Novotny era tot mai contestat. Partidul nu-l mai voia, iar liderul la Moscova,
