Nici macar n-a cantat cocosul electoral de trei ori ca partidele au si inceput sa sape temeinic la temelia ratiunii votului uninominal. Este o remarcabila dovada de eficienta, trebuie sa recunoastem.
Dar sa ne amintim care erau aceste ratiuni. Se vorbea, in fundamentarea initiativei, de reforma si primenirea clasei politice, ni se spunea ca alesii trebuie sa fie mai apropiati de alegatorii in fata carora raspund individual si carora trebuie sa le apere interesele.
Exceptionale premise! Si ce vedem acum? La capitolul reforma si primenire, esecul se creioneaza chiar inainte de anuntarea listelor cu candidati. Este adevarat, uninominalul ne scapa de cateva nume. Cele mai importante retrageri din Parlament sunt, deocamdata, ale lui Ion Iliescu si Radu Campeanu. La definitivarea listelor am mai putea vedea cateva.
In acelasi timp apar la orizont si cateva nume noi, poate interesante. Nu stiu in cate cazuri vom avea insa ocazia sa ne convingem de potentialul lor cat timp le sunt rezervate, in general, locuri de sacrificiu in colegiile cele mai putin prietenoase. Pe langa aceste nume noi isi fac insa loc si variante halucinante cu sani mai mari sau mai mici, cu voci mai mult sau mai putin unduioase, cu notorietate mare castigata pe scena sau in sport.
Nicolae Furdui Iancu, Victor Socaciu, Mihai Pocorschi, Ducu Bertzi, Oana Zavoranu sunt candidati aproape siguri. Se vehiculeaza si alte nume din aceleasi zone, unele chiar foarte respectabile, dar fara nicio legatura cu profesia de politician.
Cat de tare se va primeni si reforma Parlamentul prin revenirea Monei Musca, am vazut deja. Mitica Dragomir sigur n-a renuntat sa-si caute colegiu, iar sansele nu-i sunt tocmai mici.
Marea majoritate a candidatilor sunt de fapt aceiasi, parcati strategic in colegii mai mult sau mai putin sigure, in functie de importan
