Saracia a echivalat de multe ori cu performanta in sportul romanesc. Putini sunt campionii, pot fi chiar numarati pe degete, care provin din medii instarite. Elisabeta Lipa, Nadia Comaneci, Lavinia Milosovici sau Iolanda Balas au plecat de-acasa sa faca sport din dorinta ca, intr-o buna zi, sa-si ofere lor, dar si celor dragi o viata mai buna. Si au reusit.
Pe urmele lor incearca sa calce acum si Gabriela Dragoi, componenta lotului olimpic de gimnastica al Romaniei. Nascuta la Buzau, in urma cu 16 ani (n.r. varsta pe care o va implini pe 28 august), Gabriela Dragoi este abia la inceput de drum.
Elena Dragoi, mama gimnastei, a avut o viata plina de greutati. Ramasa vaduva de tanara, „tatal Gabrielei a murit inainte ca Gabita sa mearga la scoala”, si mama a cinci copii - Claudia, Valentin, Ionela Madalina, Monica Daniela si Gabriela -, aceasta si-a dorit o cu totul alta soarta pentru mezina familiei. In speranta unui viitor mai roz, a ales sa o trimita sa faca gimnastica. „De mica ii placea sa faca tumbe sau sa stea agatata de bara pentru covoare. Cand o vedeam cata energie are, am decis sa o inscriu la clubul din Buzau. Si bine am facut”, spune mandra mama gimnastei. Opt ani mai tarziu, fetita de numai 1,43 m si 32 de kilograme era selectionata in lotul national al Romaniei. Un prim pas spre implinirea visului: o medalie olimpica. Medalie ce urma sa vina la chiar prima competitie majora a gimnastei, Olimpiada de la Beijing. Cooptata in lotul antrenat de Nicolae Forminte, Gabita s-a achitat cu succes de sarcinile ce i s-au incredintat.
A contribuit decisiv la cucerirea medaliei de bronz in intrecerea pe echipe si a reusit sa se califice in finala la barna, in detrimentul mult mai titratelor sale colege, Sandra Izbasa si Steliana Nistor. Un loc 5 – rezultat obtinut de Gabriela Dragoi in intrecerea de pe „puntea suspinelor”- poate parea
