„Justine sau nenorocirile virtuţii“, apărută în colecţia Eroscop, este prima carte, pentru care controversatul autor a fost stigmatizat.

Dacă romanul „Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei sau Şcoala libertinajului“, semnat de Sade şi apărut în colecţia Eroscop a Editurii Trei, s-a vândut, în trei ani, în 10.000 de exemplare, acum aceeaşi editură a scos „Justine sau Nenorocirile virtuţii“, într-un tiraj de 3.000 de exemplare.

A fost prima operă a lui Sade citită de contemporanii săi, pentru care i se va pune pentru totdeauna marchizului pecetea de „infam“, cu toate că el n-o semnase. Respingând teza rousseauistă a naturii inocente şi bune a omului, Sade dezvăluie în 430 de pagini tot răul din noi.

Virtuoasa Justine îşi mărturiseşte „nenorocirile“, rămânând o întrupare a virtuţii până chiar şi în cele mai scabroase detalii. Apologie a libertăţii, dar şi a cruzimii, cartea lui Sade uimeşte şi scandalizează. „Sunt libertin, dar nu sunt nici nelegiuit, nici ucigaş“, spunea De Sade.

„Cântec al blasfemiei“

Donatien Alphonse-François de Sade (1740-1814) şi-a proclamat libertatea extremă, nefiind influenţat de moralitate, religie sau lege, principalul său principiu fiind atingerea plăcerii personale. Sade a fost încarcerat 32 de ani din viaţă în mai multe închisori şi într-un azil. Termenul de sadism este derivat din numele său.

Chateubriand, Lamartine, Baudelaire şi Flaubert îi datorează mult, deşi au evitat să-i invoce numele. De-abia în secolul XX, suprarealismul i-a reabilitat numele. Voga lui Sade este însă pe cât de mare, pe atât de contradictorie. Chiar şi acum, la două secole de la naştere, Sade este deopotrivă un mit al revoluţionarilor, al literaţilor, al filosofilor, dar şi al filmelor pornografice.

Sunt cunoscute două filme despre biografia lui: „Marchizul de Sade/ Quil