Universul, aşa cum îl ştiau străbunii noştri, era împărţit în trei: lumea din cer (a îngerilor, a sfinţilor şi a lui Dumnezeu), lumea muritorilor (adică a noastră) şi lumea din străfunduri (a duhurilor rele). Pe această scară a universului, oamenii, ca purtători de suflet, se află chiar la mijloc.
Universul, aşa cum îl ştiau străbunii noştri, era împărţit în trei: lumea din cer (a îngerilor, a sfinţilor şi a lui Dumnezeu), lumea muritorilor (adică a noastră) şi lumea din străfunduri (a duhurilor rele). Pe această scară a universului, oamenii, ca purtători de suflet, se află chiar la mijloc.
Cu privirea mereu în sus, către lumea cea plină de fericire din ceruri, se lasă uneori încercaţi sau nu de promisiuni deşarte care îi trag în jos, tot mai jos, pînă la focul din adîncuri. Hrana, unul dintre elementele fundamentale umane, are harul de a lega. Oamenii cu oamenii, oamenii cu îngerii şi sfinţii, dar mai ales oamenii cu Dumnezeu.
Gesturi care ţin lumea Nici un gest ce ţine de universul hranei – plămădirea aluatului pentru pîinea cea de toate zilele, semnul crucii ce sfinţeşte mîncarea aşezată dinaintea omului, pomana care va călăuzi drumul morţilor pe lumea cealaltă – nu este deloc întîmplător. Ele respectă legi sfinte, care au rolul de a proteja, de a curăţa. Hrana menţine viaţa, purifică, înnobilează şi îl urcă pe om mai aproape de Dumnezeu. "De la Căderea «alimentară» în păcat şi pînă la Mîntuirea prin hrană sfîntă, parcurgem un urcuş programat de strămoşi, înţesat de prescripţii şi proscripţii, cu mese abundente, excesive şi cu mese deliberat sărace. Chiar atunci cînd ne hrănim pur şi simplu în fiecare zi, ritmul meselor este fixat de tradiţie. Nu poţi mînca în orice loc, nu poţi arunca oricum resturile."
Kisseli Ingrediente: un l lapte, 6 linguri de zahăr, vanilie, două linguri de făină de ca
