În tradiţia populară, nunta este unul dintre cele mai importante momente de trecere, fiind caracterizată de o serie de tradiţii, ritualuri şi rostiri magice ce au rolul de a asigura o viaţă prosperă, în acord însă cu normele satului. Fetele şi feciorii au ocazia să se cunoască în timpul activităţilor cotidiene din sat, la horă, la slujbele de la biserică, la şezători, la tîrg, la colindat...
În tradiţia populară, nunta este unul dintre cele mai importante momente de trecere, fiind caracterizată de o serie de tradiţii, ritualuri şi rostiri magice ce au rolul de a asigura o viaţă prosperă, în acord însă cu normele satului. Fetele şi feciorii au ocazia să se cunoască în timpul activităţilor cotidiene din sat, la horă, la slujbele de la biserică, la şezători, la tîrg, la colindat...
Cu multă vreme în urmă, în fiecare sîmbătă, în casa unei fete se organiza un "sari", un fel de petrecere unde erau invitaţi să participe tinerii. Fetele pregăteau mîncăruri (de regulă, diferite copturi) pe care le aşezau pe masă, iar flăcăii aduceau lăutari şi băutură. Dacă unui fecior îi plăcea o fată şi voia să o ia de nevastă, o "petrecea" pînă acasă, acest gest fiind punctul de pornire al altor ritualuri.
Vechi tradiţii uitate În peţit mergea o rudă destoinică, înaintată în ani, despre care se ştia că are un mare spirit de convingere. Dacă se făcea învoiala şi se hotăra zestrea (de regulă diverse ţesături, animale şi pămînt), flăcăul îi dăruia fetei o năframă frumos cusută, iar ea îi dădea în schimb cămaşa pe care o va purta la nuntă. Urmează anunţul căsătoriei făcut de preot la slujba de duminică şi "chematul" la nuntă, un alai din care făceau parte şi stegarul, mirele şi mireasa.
La ieşirea din biserică, după oficierea nunţii, colacul, pregătit special pentru această ocazie de către o goposdină pricepută din sat, era folosi
