De pe majoritatea canalelor media locale strabate, de marti seara, informatia privind agresarea verbala a prefectului de Timis, de catre doi cetateni de etnie rroma, un el si o ea. Asta dupa ce prefectul Ovidiu Draganescu intrase intr-un imobil sa vada un apartament pe care intentiona sa-l cumpere, imobil conlocuit, intamplator, si de cetateni de etnie roma care, tot intamplator, a reiesit marti seara, aveau aceleasi perspective imobiliare. Incidentul a pus pe jar si Politia, si Parchetul, si mass-media. Dar nu pentru fapta in sine, ci pentru persoana implicata. Scandalul, aflam, s-a finalizat cu un dosar penal intocmit pe numele tiganului, acuzat de ultraj, conform comunicatului oficial al Politiei. Incidentul si finalitatea acestuia reliefeaza, insa, doua aspecte :
1. Faptul ca aplicarea legii (de la ancheta propriu-zisa, la intocmirea rechizitoriului si pana la pronuntarea sentintei) se imparte, adesea, nu neaparat preferential, dar, functie de persoana, se cuantifica in alte unitati de masura, de ca si cand demnitatea, integritatea fizica sau viata unora dintre noi este mai pretioasa decat a altora. Atunci cand este vorba despre probleme cauzate vipurilor (indiferent de zona din care provin acestea) autoritatile intra in alerta si actioneaza cu o promptitudine impecabila, iar ulterior, cu un exces de zel uluitor. Care poate deveni penibil. Raportandu-ne la incidentul de marti seara, dintr-un astfel de exces de zel s-a nascut incadrarea juridica a faptei : ultraj. Conform art. 239 din Codul Penal, ultrajul reprezinta "amenintarea (...) unui functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii (...)". Or, prefectul s-a dus sa vada un apartament pe care intentiona sa-l cumpere, deci nu are nimic de-a face nici cu exercitiul functiunii,
