Sticla se întoarce în casele noastre
Încă de la descoperirea ei şi pe măsura dezvoltării tehnologiilor de prelucrare, sticla a fost pentru noi în egală măsură extrem de utilă şi foarte decorativă. Cîteva decenii de-a rîndul s-au făcut eforturi pentru a fabri¬ca înlocuitori la fel de eficienţi şi spectaculoşi, adeseori rezultatele fiind de-a dreptul remarcabile. Din fericire, în paralel, sticlarii au continuat să îmbunătăţească produsul pur, iar designerii de obiect şi mobilier au forţat graniţele tehnice pînă la noi performanţe.
Sticla se întoarce în casele noastre
Încă de la descoperirea ei şi pe măsura dezvoltării tehnologiilor de prelucrare, sticla a fost pentru noi în egală măsură extrem de utilă şi foarte decorativă. Cîteva decenii de-a rîndul s-au făcut eforturi pentru a fabri¬ca înlocuitori la fel de eficienţi şi spectaculoşi, adeseori rezultatele fiind de-a dreptul remarcabile. Din fericire, în paralel, sticlarii au continuat să îmbunătăţească produsul pur, iar designerii de obiect şi mobilier au forţat graniţele tehnice pînă la noi performanţe.
Este cu adevărat fragilă? Asociem, încă din subconştient, sticla cu ideea de fragilitate maximă, cu ciobul şi… rana. Nimic mai adevărat decît faptul că sticla se sparge, dacă este impropriu sau neglijent manevrată ori transportată. Dar la fel de adevărată este şi realitatea că astăzi, cel puţin în materie de sticlă-mobilier, avem produse aproape incasabile, asupra cărora, pentru a le distruge, trebuie aplicată o forţă considerabilă, intenţionată şi repetată.
Suprafaţa sticlei se comportă mult mai bine la zgîrieturi sau la atacul substanţelor chimice. Îmbinările se fac mai simplu, mai rapid şi cu o mai mare rezistenţă la deformări mecanice. Tehnicile de prelucrare s-au mo¬dernizat şi ele, ajungîndu-se pînă la produse din sticlă ce trec prin operaţiuni de strun