Bunicii mei din Medgidia n-aveau televizor, fiindcă la televizor nu prindeau Europa liberă şi BBC-ul, aşa că discursul lui Ceauşescu l-am auzit la radio. Tot la radio am ascultat corespondenţele de la Praga ale ziariştilor români. Patria era atunci pentru mine o combinaţie de strada Popa Soare nr 1 din Bucureşti şi de strada Vasile Lupu nr 9 din Medgidia.Plus strada pricipală din acelaşi oraş. Nu prea înţelegeam cum ceva care se întîmplase la Praga putea avea efecte în patria mea selectivă. Dar cum toată lumea din casă stătea lîngă radio, m-am tras şi eu mai aproape. Din discursul lui Ceauşescu nu-mi amintesc decît cuvinte a căror semnificaţie politică n-o ştiam. Nu sînt deloc sigur că am ţinut minte atunci acele cuvinte şi că nu mi-am construit ulterior în memorie o variantă personală a acelui discurs: suveranitate, independenţă, intervenţia armată, solidaritate etc. Reacţiile din casă mi le amintesc în schimb foarte bine. Bunica mea trepăda: „Intră ruşii peste noi, Fănică!” Bunicul, fost cîrciumar la resturantul gării, în 68 demult falit: „Şi ce să le fac eu, femeie?” Unul dintre unchii mei, pe atunci contabil la un CAP de lîngă Medgidia, a liniştit-o: „Avem laser la graniţă. Nu se mişcă ruşii.” Mă plictisesc de discursul lui Ceauşescu şi trec strada, la gară. Trebuia să vină un tren de la Constanţa. Trenul plin ochi. „Ce se aude?” strigau bărbaţii ieşiţi pe ferestrele vagoanelor. „Să ne pregătim!” , „Stăm bine.”, „Vorbeşte Ceauşescu.”, „Ruşii sînt pe graniţă, cu tancurile!” Impiegatul mai lasă trenul în gară vreo cîteva minute, peste cele trei din Mersul Trenurilor şi de pe tabla de pe peretele gării. După ce porneşte trenul, chiuie unul cu voce tînără pe fereastră: „La arme!” Seara, cîrciumile pline. La Virgil, lîngă gară, nu aveai loc pe trotuar – ieşiseră oamenii, cu halbele în mînă, să discute dacă intră ruşii peste noi. Cunoscătorii erau de părere că